Glosar despre Cuvântul „Integrală”
Semnificație
Termenul integrală este folosit în matematică pentru a descrie o funcție care reprezintă suma infinită a valorilor unei funcții pe un anumit interval. Integralul este esențial în calculul diferențial și integral, fiind utilizat pentru a determina arii, volume și multe alte cantități care rezultă din procese de acumulare.
Origine
Cuvântul integrală provine din limba latină, de la cuvântul „integralis”, care înseamnă „întreg”. Aceasta reflectă ideea că integralul reprezintă o sumă completă sau o acumulare a valorilor pe un interval specificat. Conceptul de integrală a fost dezvoltat în secolul al XVII-lea de matematicieni ca Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz, care au pus bazele calculului integral modern.
Parte de vorbire
În limba română, integrală este un substantiv de gen feminin. Se folosește frecvent în contexte matematice, dar poate fi întâlnit și în alte domenii care implică analiza și acumularea datelor.
Sinonime
În domeniul matematic, integrală nu are sinonime directe, deoarece este un termen tehnic specific. Totuși, în alte contexte, cuvinte precum total sau complet pot avea semnificații asemănătoare, dar nu sunt utilizate în același sens matematic.
Cuvânt opus
Cuvântul integrală nu are un antonim direct în matematică, dar conceptul de diferențială poate fi considerat opus în sensul că diferențiala reprezintă o variație infinitesimală, spre deosebire de integrală, care acumulează aceste variații. Totuși, diferențiala și integralul sunt complementare și se folosesc împreună în calculul diferențial și integral.
Exemple de propoziții
- Calculul unei integrale definite poate oferi aria sub graficul unei funcții pe un interval dat.
- Profesorul a explicat cum se poate folosi integrala pentru a determina volumul unui solid de revoluție.
- În analiza economică, integralele sunt folosite pentru a calcula acumularea de capital în timp.
- Aplicarea integralelor în fizică permite determinarea lucrului mecanic efectuat de o forță variabilă.