Glosar: Alee
Semnificație
În limba română, cuvântul alee se referă în general la un drum îngust, de obicei mărginit de arbori sau arbuști, care servește ca potecă într-un parc, grădină sau între clădiri. Aleile sunt adesea pavate și sunt destinate circulației pietonale, oferind un traseu plăcut printr-o zonă verde sau urbană.
Origine
Termenul alee provine din limba franceză, de la cuvântul allée, care are aceeași semnificație. Originea sa poate fi urmărită până la cuvântul latin ambulare, care înseamnă „a umbla” sau „a merge”, subliniind astfel funcția sa principală de cale pietonală.
Parte de vorbire
Alee este un substantiv feminin în limba română. Formele sale de plural sunt alei (nominativ-acuzativ) și aleilor (genitiv-dativ).
Sinonime
- Potecă
- Cărare
- Străduță (în anumite contexte)
Cuvânt opus
Deși alee nu are un antonim direct, un cuvânt care ar putea fi considerat opus în anumite contexte este drum principal sau șosea, care sunt căi de circulație mai largi, destinate vehiculelor, nu doar pietonilor.
Exemple de propoziții
- Ne-am plimbat pe aleea parcului, bucurându-ne de umbra răcoroasă oferită de copaci.
- Aleea dintre clădirile universitare este plină de studenți grăbiți să ajungă la cursuri.
- În grădina botanică, fiecare alee este marcată cu plăcuțe informative despre plantele din jur.
- Bătrânul își plimba câinele pe aleea liniștită din spatele casei sale.
Aceste detalii despre cuvântul alee evidențiază rolul său esențial în peisajul urban și natural, oferind nu doar o cale de acces, ci și o oportunitate de relaxare și contemplare în mijlocul naturii sau al orașului. Indiferent de contextul în care este utilizat, alee rămâne un termen care evocă ideea de liniște și frumusețe.