abjura definiție

Ce înseamnă „abjura”?

În limba română, „abjura” este un verb care înseamnă a renunța public la o credință, o opinie sau un angajament anterior. Acest termen este adesea folosit în contexte legale și religioase, unde un individ își retrage în mod oficial sau solemn o declarație sau un jurământ anterior.

Originea cuvântului „abjura”

Cuvântul „abjura” își are originea în limba latină, din termenul „abjurare”, care este compus din prefixul „ab-” ce înseamnă „de la” sau „din” și „jurare”, care înseamnă „a jura”. Astfel, sensul literal al cuvântului ar fi „a jura de la”, sugerând o retragere sau o renunțare la ceva ce a fost anterior afirmat prin jurământ.

Abjura ca parte de vorbire

În gramatica limbii române, „abjura” este un verb tranzitiv. Acest lucru înseamnă că necesită un complement direct pentru a avea sens complet în propoziție. De exemplu, în propoziția „El a abjurat credința sa”, „credința sa” este complementul direct.

Szinonime pentru „abjura”

Deși „abjura” este un termen destul de specific, există câteva sinonime care pot fi utilizate în anumite contexte, deși nu toate au exact același sens. Câteva dintre aceste sinonime sunt:

  • Renunța – a renunța la ceva, de obicei fără componenta solemnă sau publică.
  • Retracta – a retrage o afirmație sau o declarație anterioară.
  • Revoca – a anula sau a invalida un act sau o decizie.

Antonym pentru „abjura”

Antonymul pentru „abjura” ar fi un termen care semnifică afirmarea sau susținerea fermă a unei credințe sau a unui angajament. Câteva cuvinte care ar putea servi ca antonime sunt:

  • A afirma – a declara sau a susține cu tărie ceva.
  • A jura – a face un jurământ sau o promisiune solemnă.
  • A confirma – a valida sau a reafirma un angajament sau o declarație.

Exemple de utilizare a cuvântului „abjura”

  1. După o lungă perioadă de reflecție, Maria a decis să abjure convingerile sale religioase și să îmbrățișeze un nou mod de viață.
  2. În timpul procesului, acuzatul a fost obligat să abjure declarațiile sale anterioare pentru a evita o sentință mai severă.
  3. În secolul al XVI-lea, mulți au fost forțați să abjure credințele lor protestante sub amenințarea persecuției.
  4. Consiliul a cerut politicianului să abjure afirmațiile controversate făcute în cadrul conferinței de presă.

În concluzie, „abjura” este un termen cu implicații profunde, adesea asociat cu momente de schimbare personală sau socială semnificativă. În timp ce sinonimele și antonimele pot oferi nuanțe suplimentare de înțelegere, contextul în care este folosit acest cuvânt este esențial pentru a-i înțelege pe deplin semnificația.