Glosar: Autocrație
Semnificație
Termenul autocrație se referă la un sistem de guvernare în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane sau a unui grup restrâns de persoane. Într-o autocrație, liderul sau liderii au autoritate totală asupra deciziilor guvernamentale și nu sunt limitați de legi sau constituții. Aceasta formă de guvernare este adesea asociată cu regimuri dictatoriale și poate duce la abuzuri de putere și la suprimarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Origine
Cuvântul autocrație provine din limba greacă, fiind format din cuvintele „autos”, care înseamnă „de sine” sau „de unul singur”, și „kratos”, care înseamnă „putere” sau „dominație”. Acest termen a fost folosit pentru a descrie regimurile în care liderii dețin putere absolută, fără a fi supuși vreunei forme de control democratic sau legal.
Parte de vorbire
Autocrație este un substantiv de gen feminin. În limba română, substantivele de gen feminin au de obicei terminația „-e” la singular, iar forma de plural este „autocrații”.
Sinonime
- Dictatură
- Despotism
- Tiranie
Cuvânt opus
Cuvântul opus pentru autocrație este democrație. Într-o democrație, puterea este distribuită între diferite ramuri ale guvernului și între cetățeni, prin intermediul alegerilor libere și corecte. Democrația se bazează pe principiile libertății, egalității și participării publice la procesul decizional.
Exemple de propoziții
- Sub conducerea unei autocrații, cetățenii nu au avut voie să își exprime liber opiniile politice.
- Istoria ne arată că autocrațiile au condus adesea la conflicte interne și la revolte populare.
- Unul dintre riscurile majore ale unei autocrații este lipsa unui mecanism de control asupra deciziilor liderului suprem.
- În contrast cu autocrația, democrația permite cetățenilor să participe activ la procesul legislativ.