Grațiere: Un Glosar Detaliat
Semnificație
Termenul grațiere se referă la un act oficial prin care o autoritate competentă, de obicei un șef de stat sau o instituție de conducere, iartă o persoană de pedeapsa la care a fost condamnată. Aceasta poate însemna fie anularea totală, fie parțială a pedepsei, oferind astfel persoanei în cauză o șansă de reabilitare și reintegrare în societate.
Origine
Cuvântul grațiere provine din limba latină, unde „gratia” însemna favoare sau bunăvoință. De-a lungul timpului, termenul a fost preluat și adaptat în diverse limbi, păstrându-și esența de act de clemență sau iertare oficială.
Parte de vorbire
În limba română, grațiere este un substantiv de gen feminin. Acesta este folosit pentru a desemna actul oficial de iertare sau reducere a unei pedepse.
Sinonime
În contextul juridic și administrativ, grațiere poate fi sinonim cu termenul amnistie, deși există diferențe subtile între cele două. Amnistia se referă, în general, la o iertare colectivă sau de masă, aplicată unui grup de persoane, în timp ce grațierea este de obicei un act individual.
Cuvânt opus
Un cuvânt care ar putea fi considerat opus grațierii este condamnare. În timp ce grațierea implică iertarea și eliberarea de pedeapsă, condamnarea reprezintă impunerea unei pedepse ca urmare a unui act infracțional.
Exemple de propoziții
- Președintele a decis să acorde grațiere unui număr de deținuți cu ocazia sărbătorilor naționale.
- Actul de grațiere a fost primit cu reacții mixte în rândul opiniei publice.
- Familia condamnatului a sperat până în ultima clipă la o grațiere din partea autorităților.
- În ciuda eforturilor avocaților, cererea de grațiere a fost respinsă de comisia specială.