Glosar: Plen
Semnificație
Cuvântul plen se referă la o stare de completitudine sau totalitate. În diferite contexte, poate desemna o adunare generală în care toți membrii unui grup sau organizații sunt prezenți. Termenul este adesea utilizat în contexte legislative sau organizaționale, indicând o sesiune sau o întâlnire la care participă toți membrii unei entități.
Origine
Termenul plen își are originea în limba latină, de la cuvântul plenus, care înseamnă „plin” sau „complet”. Acest termen a fost adoptat în diverse limbi romanice, păstrându-și în mare parte sensul original de completitudine și totalitate.
Parte de vorbire
În limba română, plen este un substantiv. Se folosește de obicei în contexte formale sau tehnice, referindu-se la o adunare completă sau la plenitudinea unei adunări.
Sinonime
- completitudine
- totalitate
- plenitudine
- întreg
Cuvânt opus
Cuvântul opus lui plen ar putea fi considerat parțial, care indică faptul că ceva este incomplet sau doar o parte dintr-un întreg.
4 exemple de propoziții
- Adunarea generală a avut loc în plen, cu participarea tuturor membrilor organizației.
- Deciziile importante sunt adesea luate în cadrul ședințelor de plen ale parlamentului.
- Conferința a început cu o sesiune de plen în care au fost prezentate principalele teme de discuție.
- În plenul întâlnirii, s-a decis adoptarea noilor reglementări.
Prin înțelegerea și utilizarea corectă a cuvântului plen, putem comunica mai eficient în contexte formale și organizaționale. Cunoașterea originii și a sinonimelor sale ne ajută să-l integrăm mai bine în discursurile noastre, asigurându-ne că transmitem clar și precis mesajele dorite. Fiind un termen cu rădăcini latine, plen își păstrează importanța în limbajul modern, reflectând ideea de totalitate și completitudine în diverse domenii.